Obișnuiesc să merg după verdețuri, legume și fructe la piață. Acolo întâlnesc priviri care ca niște copii așteaptă să le admiri creația și să o apreciezi. Fiecare aduce din grădină sau din cămară tot ce poate face el. Piața e ca o mahala, unde se adună cerșători, tineri, bătrîni, femei și bărbați, chiar dacă polițiștii îi mătură cu amenzi și amențirări uneori, țăranul își strânge marfa și își caută un loc ”mai la vale”, cum obișnuiesc să spună în limbajul lor. Unii târgoveți sunt șmecheri și strigă cât îi ține gura că au cea mai bună marfă. De obicei, evit să mă apropii de mesele lor, căutându-i pe cei fără mese, sau pe cei care stau mai în umbră fiindcă nu au parale ca să-și achite masa. Azi eram în treacăt pe acolo, când deodată zăresc o doamnă ce avea o torbă de leurdă bine împăturită cu ață colorată. Mă apropii și întreb de preț.

– Doi lei. E culeasă azi dimineață din pădure. (apoi a tăcut și a așteptat răspunsul meu)

Am privit leurda verde cu miros de pădure, apoi mi-am ridicat ochii la chipul femeii ars deja de soarele primăverii, la mâinele ei negre, bătătorite și cu riduri adânci. Purta unghiile tăiate scurt și un zâmbet plin de bunătate. Pe lângă leurdă, pe masa ei improvizată din cutii de carton se mai găseau prune uscate fără fum, fructe uscate pentru compot și ceapă verde. Am scos banii și am zis că vreau patru legături de leurdă.

– Alege care îți place mai mult. (ea fiind ocupată cu un alt cumpărător care se apropiaseră între timp)

Eu am ales, i-am dat banii și am primt restul. Doamna mi-a pus leurda cu fundiță colorată într-o pungă, șoptindu-mi un bodaproste și o rețetă de bucate cu leurdă. Cei doi lei rest primiți erau zoioși și  boțiți, ascunzând și niște firimituri de pământ. La început mi se făcuse greață, că uite, nici cu  leurdă curată nu m-am ales, iar acum și banii sunt murdari. Peste două minute mi se făcuseră rușine de acest gând. O judecasem pe ea care s-a trezit în zori, și-a tras pantalonii, și-a potrivit năframa pe frunte, a luat ”flănica” din cui, a tras ușa încet ca să nu trezească copii și a mers în pădure. În timp ce eu îmi ”plivesc” sprâncenele pentru a fi îngrijită, această femeie plivește ceapa sau pătrunjelul ca să aibă cu ce să-și hrănească familia. Ea, un om cu mâinele murdare are grădina sufletului curată, iar eu, un om cu mâinele curate mi-am amintit să-mi smulg din rădăcini buruinele judecății față de aproape.

6c1acd60d970af73515aefc6b6f247e8

Advertisements