Ave Maria e candidă și neîntinată
Cu miros de smirnă și tămâie parfumată.
Ave Maria priveghează zi și noapte
Cu mâinele încrucișate de 2000 de ani,
Ca o fortăreață își apară copii de nimicnicie.
În rugăciunea ei se topește ura,
Iar în părul ei coboară luna.
Dragostea ei fără granițe o poartă-n ranițe,
Săracii, nebunii și orfanii o mănâncă din palma ei,
Doar inima fățarnică cu gura cusută,
Nu poate ciuguli dulceața din mâinele ei.
Ave Maria, în ochii tăi limpezi ca două ape -
Ne spălăm sufletele înămolite și sărate.
Cu fruntea-ți rezemată de timp,
Îmi cântărești sinceritatea
Și-mi asculți strigătul surd,
Picurându-mi liniște în loc de somnifer.
Toate fricile mele au fugit în pustiu,
De când mi-ai șoptit că și eu sunt copilul tău.
Advertisements