În toți anii copilăriei când anul cel vechi își strângea mâna cu anul cel nou, mama mereu ne spunea să ne punem câte o dorință pentu anul care vine și să facem tot ce putem ca ea să se împlinească. De obicei, copii fiind dorința aceea era să muncim mai puțin și să umblăm hai-hui mai mult. Căci copilăria la țară e cu treabă, merge desculță pe cărări și naște întrebări existențiale. Cum ar fi: ,,Dacă Moș Crăciun există, atunci de ce vine pe furiș? Se teme că o să-i cer toate bomboanele, oare? ”Căci cele mai multe bomboane le mâncam anume în această perioadă a anului. Le dezbrăcam din haina lor de sărbătoare și le aruncam în paharul de șampanie cu un entuziams ce se rostogolea ca o avalanșă și ne acoperea pe toți cu o credință albă că poate în anul care vine va ninge cu mai multă bunăstare și fericire. Viteza cu care ciocolata meteorit cădea din cerul mâinilor noastre în paharul de șampanie era egală cu nașterea dorinței noastre.

Pe atunci zăvoram în suflet o singură dorință, probabil cu gândul că poate cineva va găsi cheia și o va îndeplini, când de fapt realizarea ei era în puterile noastre. Nici o lună nu-ți promite nimic,  precum nici ziua de mâine nu ne este promisă, ci doar tu și clipa de acum desenezi drumul dorințelor tale. De atunci am încercat să le îmulțesc în fiece an, iar anul acesta am ajuns să-mi doresc tocmai douăsprezece. Le-am scris pe hârtie, le-am împăturit și le-am dosit în spatele unei icoane. Mama mereu îmi spune că ceea ce la om e cu neputință, la Dumnezeu e cu putință. Deci, dacă dorințele le-ați scris, cu voința v-ați împrietenit și cu credința v-ați înarmat, atunci anul care vine să ne fie la toți de bine.

dream

Advertisements