După o zi și o noapte în care somnul s-a luptat cu mine sa-mi curgă prin vene și care m-a învins, abia dupa ce am închis cartea, care m-a întors undeva în copilărie. Când am început să o citesc m-a scuturat ceva pe dinăuntru, iar când am terminat-o am plâns. Plânsul acesta a stat cuibărit în sufletu-mi mult timp, înghețat ca un iceberg și deodată s-a topit, inundându-mă cu o linește zăbovită. A trecut un sfert de veac de când bunica și matușa s-au stins ca niște licurici răpuse de cancer. Bunica a murit în primăvară, iar fiica ei în vara anului următor. Nu-mi amintesc nimic din durerile și pofta lor nebună de viață, fiindcă eram prea mică, tot ce îmi amintesc sunt doar ochii lor verzi.

O altă femeie de 30 de ani a murit anul trecut de cancer. Fetița ei avea 8 ani când i-a văzut toate durerile, toate culorile care-i jucau pe chip și care se schimbau de la o zi la alta. I-a ascultat toate visele și năzuințele pe care voia să le trăiască fiica ei, căci ea era tot mai departe de ele. Mama a rugat-o să nu plângă la plecarea sa, fiindcă plânsul o să-i îngreuneze drumul spre cealaltă lume. Fiica și-a păstrat făgăduința. Când mama încetă să mai vorbească și să vadă cerul, sufletele lor vorbeau o limbă pe care doar ele două o cunoșteau.

Atâtea întrebări mi-au răscolit sufletul pe toate părțile zilele acestea. Răspunsurile au venit din această carte în care înțelegi că mai mult decât clipa de acum, amintirea și ochii persoanei dragi nu contează nimic. Că orice ură o poate înghiți dragostea, iar atunci când inima încetează să mai pulseze viața devenim fluturi. Am cumparat-o la un preț promoțional, doar 77 de lei. M-am întrebat atunci, de ce 77 și nu 75 sau 72.              Răspunsul l-am găsit în carte. Îi mulțumesc scriitoarei că i-a dat viață.

img_0596

Advertisements