Mama îmi spune că orașul pute. Tonul vocii cu care o spune mă face să pufnesc în rîs. Aceasta e faptul simțit și determinat de un om cu plămînii sănătoși. Ea nicioadată nu a înțeles cum trăiesc oamenii la bloc, oare cum ai putea trăi în cîțiva metri pătrați, bătîndu-te fund de fund și să te trezești mai obosit decît te culci. Veniseră ea odată la capitală cu treabă și a fost nevoită să înopteze. O întreagă noapte nu reușiseră nici măcar să ațipească, căci zgomotul mășinilor i-a ținut ochii în tavan toată noapte. Dimineață se treziseră cu dureri de cap și întreabă gazda: ,,La voi aici, mașinele se opresc vreodată? Toată noaptea au mers pe fereastră. Sus-jos. Jos-sus.” Săracii de ei, a  gândit în sine mama.

Fuga după cumpărături,

Fuga să iau copilul de la grădinița,

Fuga să-l hrănesc,

Fuga să mi-l fac,

Fuga să iubesc,

Fuga încolo, fuga încoace.

Viață cronometrată și fugarită

Transpirată și clătinată.

Cu copii nervoși,

Și bătrâni frumoși.

Femei nervoase că nu-s frumoase

Sau că sunt prea “frumoase “

Și stau singure-n case

Numai nervi de dimineață până-n seară.

Shhhh…

Vreau să dorm sub cer înstelat la țară!

P.S. Consumul excesiv de nervi dăuneaza grav sănătății.

Advertisements