Obișnuim să pretindem a ne fi respectate drepturile, creînd astfel o societate bazată pe drepturi și lipsită de dăruire, o societate în care ești sclav unor legi de înrobire a libertății cu care ai fost creat. O societate care evoluează tehnologic, dar regresează ontologic, în care eu este mai important decât noi. O societate în care fiecare se zbate să depășească pe cineva, să rănească, să uite să-și ceară iertare, fiindcă numai e timp de așa ceva, fiindcă își simte orgoliul afectat, fiindcă se crede buricul pământului, dar de fapt…e ghem de nervi, stres, depresie și grijă lumească.

Poate îți va părea absurd și o să spui că nu ai timp pentru asta, dar încearcă să hrănești deșertăciunea acestei lumi cu gustul binelui. Un gust plin de must dulce, care niciodată nu este în plus. Un gram de bunănate și dragoste servită în fiecare zi celui zgârcit și hain îl va uimi și îl va cuceri, astfel că el singur va începe să-și livreze bunănatea din sufletul său prăfuit de indiferența față de aproape. Dacă frumosul va salva omenirea, atunci acest frumos vine numai dintr-un suflet generator de dragoste.

 

Advertisements